Motto : “Fundamentum iustitiae, primum est ne cui noceatur”
Motto mioritic : “Bagă , bagă, bagă !”
Traseu facut prima data prin 2013 , multumita lui Gabi (aka Kamikaze) ; tura din care imi aduc aminte destul de bine rasaritul lunii seara, pe un drum de sat, sus prin Robaia, fiind cea mai mare luna plina din an sau ultimii ani.
Dimineata din ziua turei, trezirea la 6:30 , ziua incepe tot cu luna, de data asta la apus – pe un cer albastru inchis, o semiluna cum nu mai vazusem demult (prin 2011 la sfarsit de ianuarie, deasupra Vf. Muşeteica in Fagaras – luna tot la apus, pe cer albastru inchis si o planeta/stea langa luna, mi-au ramas intiparite in minte; in plus au mai avut si alte efecte ulterior, din cauza lor m-am decis sa car DSLR pe munte).
Daca in tura din 2013 am fost grup de vreo 6 cu plecare din Pitesti, acum suntem doar doi, inghesuim bicicletele in masina una peste alta si ne pornim din Bucuresti pe la 8 spre Suici,Arges. Copilotul e tare efervescent si vesel in dimineata asta astfel ca palavragim si glumim tot drumul , autostrada o parcurgem rapid , cotim spre Curtea de Arges si ne trezim aproape in Salatrucu de Sus. Gasim un loc de parcare pe o ulita laturalnica, scoatem caii, echiparea si direct la deal pe un drum de tara care il incalzeste instant pe copilot si-l scapa de racoarea diminetii; daca acum trei ani am urcat drumul respectiv, spre Poiana , din bucati si cu opriri si push bike, de data asta fiind mai in forma am facut urcarea dintr-o bucata pana la un izvor aflat aproape de finalul urcarii; copilotul fiind dupa o saptamana mai grea s-a resimtit si a tinut trena in prima parte a turei.
O data ajunsi in culme la aproximativ 900 m altitudine , apare la orizont si masivul Cozia pe care noi il vom ocoli iar dupa o joaca scurta prin zona cu coborari si urcari , pornim la vale pe o coborare superba prin Poiana – Pripoare, pe un drum de tara pietros, drum pe care unul din colegii din tura din 2013, mai zelos din fire si placandu-i coborarea in viteza, a reusit sa faca doua pene in curs de cateva minute, camera lui fiind muscata de serpi 🙂 .
Urmeaza si o portiune de asfalt si ne distram un pic la statuia lui Basarab I dupa pornim catre valea Oltului; nu mergem din prima in drumul european, ci facem stanga pe o urcare ce ne incalzeste un pic si ne scoate la un punct de belvedere deasupra Oltului , unde ne oprim pentru odihna si pozat.
Traseul coboara catre satul Draganesti unde ne asteapta o frumoasa traversare a Oltului pe un podet ingust si suspendat de lemn si ajungem in drumul european, drum de care ne dorim sa scapam cat mai repede.
Pedalam repede (sa fii depasit de nenumarate tiruri nu e un sentiment prea placut), traversam inca o data drumul european si Oltul, la Proieni, de data asta pe podul de cale ferata si ajungem la gara Lotru.
Aici suntem inca o data nevoiti sa revenim in drumul european pana ajungem la intersectia cu soseaua ce duce la Brezoi – Vidra – Transalpina. Ne hotaram sa nu facem pauza aici , continuam inca 500 metri pana la locul in care o teava imensa de apa traverseaza Oltul, teava pe care vom trece si noi inapoi pe partea opusa drumului european. Distractie si la traversarea aceasta trebuind sa strecuram bicicletele pe pasarela ingusta si apoi sa le coboram pe niste trepte cam nesigure pana la vreo 4-5 metri mai jos. Pedalam in continuare pe poteca respectiv drumeagul paralel cu calea ferata si dupa ce trecem printr-un tunel ajungem la primul loc de popas amenajat unde ne si oprim pentru scurt timp sa servim pranzul; dupa ce trecem prin multime pestrita de oameni veniti la iarba verde (sfaraiau micii si cefele de pui) de pe malul Oltului, ajungem la intersectia cu drumul ce urca in apropiere la manastirea Turnu, urcam rapid pana la manastire sa facem plinul cu apa si revenim la soseaua de centura Calimanesti catre Jiblea Veche – Salatrucel.
La podul peste Salatrucel din Stoenesti oprim la carciuma din sat sa ne mai odihnim – tineam eu minte un dud mare la umbra caruia statusem in 2013 si fiind luna Iunie mancasem si bunatate de dude. De data asta, dudul nu mai era dar betivii de la crasma nu lipseau.
Ne amuzam in schimb cu un batranel cu par alb si rosu in obraji pus pe glume si vorbe de duh dupa care pornim iarasi la deal , mai e de mers si mai avem de urcat – coborarea placuta din prima parte a zilei , acum trebuie urcata inapoi. Asa ca pornim la deal catre Robaia dupa care ne asteapta geniala coborare pe asfalt in Paltenu ce ne scoate in Suici la podul peste Topolog ; urmam soseaua la stanga spre Salatrucu de Jos pentru inca vreo 10 kilometri; pe drum suntem “incurajati” din cand in cand cu urale (“Bagă ! Bagă ! Bagă !) parca am fi in turul Frantei , desi e greu acum pe final sa “băgăm”. In drum spre Bucuresti mai dam de o stana unde ies niste poze mioritice la apus, ne oprim la traditionala masa in Curtea de Arges si ajungem inapoi la casele noastre dupa 23 la un binemeritat soooooooomn.
Track for the day.
View route map for Cozia Tour 2016 on plotaroute.com
(PS: in timpul acestei ture nici un caine, oaie, gaina sau capra nu au avut de suferit; in timpul scrierii postului acesta insa , o oala cu linte pusa la fiert s-a incapatanat sa isi faca simtita prezenta , uitata fiind pe aragaz, printr-un fum dens in toata casa. Scriam si ma intrebam in sinea mea de unde vine mirosul de fum; si mai tare m-am mirat cand mi-am amintit ca am lasat-o pe foc. Fumul inca persista.)
Leave a reply