O tura de dezmorţire pe Valea Vâlsanului , în care nu prea am stat de făcut poze. Un moment foarte bun de facut o poză a fost însă prea scurt , personajul principal fugind ruşinos în pădure. La începutul turei , pedalând prin cheile Vâlsanului am dat evident de una din turmele de oi ce urcă la stâne; baciul ne-a luat la întrebări încotro mergem şi ne-a avertizat mai în glumă mai în serios că e urs prin poienile Vâlsanului , care culmea ne va mânca nu pe noi ci bicicletele; ne-am amuzat evident şi ulterior chiar am considerat că ne-a luat peste picior aşa un pic. Pedalând la deal însă, la nici 500 de metri de poienile Vâlsanului , fix în drum ce să vezi : frumuseţe de ursache. Ne-a văzut rapid şi după ce s-a ridicat în două picioare şi-o fi zis că aşa creaturi fără picioare nu a mai văzut şi nefiind curios să afle mai mult a fugit în pădure; până am scos eu aparatul s-a ascuns bine prin pădurea de molizi. Comparând urmele lui cu urmele ursoaicei văzute în zona Clăbucetului Nucşoarei în tura din Maliţa mi-am dat seama că nu mi-aş dori vreodată să mă întâlnesc faţă în faţă cu ursoaica respectivă – cam prea mare pentru gusturile mele.
Aşa am ajuns şi într-o zonă pe care de multe ori am admirat-o de la distanţă din diverse puncte de belvedere din zona Muşeteica, Poiana Năneasa , muntele Maliţa – Gruişoru – Movrea. Destul de multă zăpadă încă la peste 2000 m în Făgăraş. Over and out.


Leave a reply